Art. 1293 Noul Cod Civil Actele unilaterale Efectele contractului Contractul

Acest articol se referă la o condiție esențială a existenței simulației, respectiv așa-numitul (de către doctrina juridică) "acord simulatoriu". Ideea de acord simulatoriu sugerează o reprezentare comună a părţilor, anterior încheierii actului public şi actului secret, reprezentare comună în care părţile să organizeze întreaga operaţiune a simulaţiei și toate manoperele prin care se va disimula adevărata relaţie dintre ele faţă de terţi.

Acordul simulatoriu este sinonim cu intenţia părţilor de a simula şi constă în voinţa lor ca acea operaţiune juridică să producă toate efectele juridice specifice simulaţiei. Ea nu se reduce doar la intenţia de a-i determina pe terţi să creadă într-o aparenţă juridică, împrejurare care s-ar putea realiza şi printr-o simplă modificare secretă a contractului.

Aşadar, intenţia de a simula se deosebeşte de discordanţa ce poate apărea spontan între voinţa declarată şi voinţa reală, care se va rezolva prin interpretarea contractului. Deşi nu este menţionat expres de legiuitor, condiţia existenţei sale se deduce destul de limpede din prevederile prezentului articol 1293 din noul Cod Civil.

Intenţia de a simula se obiectivează în acordul simulator al pârtilor, acord care intervine cel târziu în momentul perfectării actului secret în sens de negotium. În lipsa unui astfel de acord, nu există simulaţie. Dacă părţile încheie un act secret, iar ulterior îl modifică sau revocă printr-o nouă înţelegere este vorba de manifestări succesive de voinţă, care nu produc efectele simulaţiei. Intenţia de a simula, conţinută în acordul simulator din actul secret, este un element intern al simulaţiei, care ţine de esenţa acestei operaţiuni juridice.