Acțiune în nulitatea testamentului

Acţiune în constatarea nulităţii sau în anularea testamentului este o acţiune personală pe care moştenitorii legali şi testamentari, universali sau cu titlu universal, dar şi de creditorii chirografari ai defunctului o pot formula, numai după deschiderea succesiunii, împotriva beneficiarului testamentului, când testamentul sau o dispoziţie testamentară încalcă cel puțin o condiţie de validitate (de fond sau de formă) prevăzută de lege.

Așadar, calitate procesuală activă într-un astfel de proces au  moştenitorii legali şi testamentari, universali sau cu titlu universal, dar şi creditorii chirografari ai defunctului, iar calitate procesuală pasivă (pârât) are beneficiarul testamentului, cu condiția să fi acceptat legatul. De asemenea, este de reținut că reclamantul poate formula această acțiune doar după moartea testatorului (dată care coincide cu deschiderea succesiunii), în caz contrar, instanța de judecată va respinge acțiunea ca inadmisibilă.

Așa cum am arătat mai sus, reclamantul poate solicita anularea (nulitatea relativă) sau constatarea nulităţii absolute a testamentului, referindu-se în mod specific la dispoziţia testamentară vizată, care poate fi un legat sau un alt act juridic, cum ar fi o exheredare a unui moştenitor nerezervatar.

Prin această acțiune se poate solicita anularea sau constatarea nulității oricărui tip de testament, indiferent de formă (olograf, scris de mâna testatorului sau autentic, redactat la notariat) și indiferent de obiectul legatului (universal, cu titlu universal sau cu titlu particular).

Acte necesare

• copia testamentului;
• orice înscris care probează existenţa unui motiv de nulitate care afectează testamentul;
• copia certificatului de moştenitor, testamentul sau acte de stare civilă care să legitimeze calitatea procesuală activă a reclamantului (vedeți explicațiile de mai sus).

Onorariu de avocat şi taxă judiciară de timbru

1. Onorariul de avocat pentru acțiunea în anularea sau constatării nulității absolute a unui testament se stabilește în funcție de complexitatea cauzei și cuprinde:

• redactarea cererii de chemare în judecată și introducerea ei la instanța competentă, însoţită de actele necesare;
• reprezentarea în instanță și redactarea de cereri și apărări ulterioare până la pronunțare.
• Dacă solicitați numai unul dintre serviciile de mai sus (redactare sau reprezentare), veți achita doar onorariul pentru serviciul respectiv.

Ca să aflați costurile procesului în cazul dvs.:

Sunați-ne la 0726 307 109 sau

Trimiteți-ne un e-mail la asurdescu@gmail.com

2. Taxa judiciară de timbru se calculează conform OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru

Model de acțiune în nulitatea testamentului

DOMNULE PREȘEDINTE,

Subsemnatul [...], domiciliat în [...], în calitate de reclamant, chem în judecată pe [...], domiciliat în [...], în calitate de pârât, pentru ca prin hotărârea ce o veţi pronunţa

1. Să anulaţi / constataţi nulitatea testamentului

[...] (autentic/olograf/mistic/privilegiat) întocmit de autorul [...]la data de [...]

2. Să obligaţi pârâtul la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.

Motivele acţiunii sunt următoarele:

Motivele de fapt:

a) se începe cu indicarea datei deschiderii succesiunii, ultimul domiciliu al defunctului și gradul de rudenie al reclamantului cu acesta. De asemenea, se arată cine şi în ce calitate vine la moştenire, pentru a justifica titlul de moştenitor al reclamantului;

b) se arată că pârâtul este beneficiarul testamentului și că a acceptat moştenirea;

c) se indică cel puţin o cauză de nulitate care afectează dispoziţia testamentară vizată şi tipul testamentului. În ceea ce priveşte validitatea testamentului, se aplică legea în vigoare în momentul întocmirii lui (art. 6 alin. (3) noul Cod Civil), chiar dacă decesul testatorului ar surveni după intrarea în vigoare a legii noi. Concret, pentru testamente încheiate înainte de 1 octombrie 2011, în materie de validitate, se aplică prevederile vechiului Cod Civil, iar pentru cele încheiate după această dată, reglementările noului Cod Civil.

Cauze de nulitate absolută a testamentului:

a) ignorarea incapacităţilor legale de a primi prin testament prevăzute de art. 810 vechiul Cod Civil, precum şi de art. 883 din același cod. De asemenea, potrivit art. 812 alin. (1) vechiul Cod Civil., sunt nule şi dispoziţiile testamentare făcute pentru a ocoli incapacităţile de a primi, folosindu-se interpunerea de persoane, art. alin. (2) al aceluiași articol de lege prezumând absolut că sunt persoane interpuse părinţii, descendenţii şi soţul persoanei incapabile;

b) obiectul legatului să fie în circuitul juridic civil (art. 963 vechiul Cod Civil și Art. 1229 noul Cod Civil), să fie determinat sau determinabil şi licit. Legatul bunului altuia este nul dacă testatorul nu a ştiut că bunul nu este proprietatea sa (art. 907 vechiul Cod Civil, doar anulabil potrivit art. 1064 noul Cod Civil), la fel dacă s-a testat un bun indiviz iar testatorul nu ştia că există indiviziune (dar numai în cazul în care la partaj bunul nu cade în lotul testatorului);

c) cauza să fie licită, morală şi reală, conform art. 966-968 vechiul Cod Civil şi Art. 1236 noul Cod Civil. Spre exemplu, practica judiciară admite că liberalitatea făcută pentru a determina începerea sau continuarea relaţiilor de concubinaj ori pentru a remunera o asemenea relaţie este nulă, având cauza imorală;

d) nerespectarea anumitor condiţii generale şi speciale de formă, prevăzute pentru diferite feluri de testamente se sancţionează cu nulitatea absolută. Astfel:

• forma scrisă este o condiţie de validitate (ad solemnitatem) a testamentului, indiferent de formă, sancţiunea nerespectării acestei condiţii fiind în toate cazurile nulitatea absolută;
• forma actului separat este o altă condiţie de validitate a cărei nerespectare atrage sancţiunea nulităţii absolute. Atât vechiul cât și noul Cod Civil interzic testamentul conjunctiv sau reciproc (art. 857 vechiul Cod Civil, Art. 1036 noul Cod Civil);
• testamentul olograf, potrivit dispoziţiilor art. 859 vechiul Cod Civil și Art. 1041 noul Cod Civil, trebuie scris, datat şi semnat de mâna testatorului, sub sancţiunea nulităţii absolute;
• în cazul testamentului privilegiat încheiat înainte de 1 octombrie 2011, acesta este valabil doar semnat de testator, de agentul instrumentator şi, dacă s-a cerut asistenţa a doi martori, de cel puţin unul dintre ei, potrivit art. 884 vechiul Cod Civil; pentru testamentul privilegiat încheiat după data de 1 octombrie 2011, este aplicabil art. 1047 din noul Cod Civil, care prevede, în plus față de vechea reglementare, obligativitatea întocmirii acestui tip de testament și în fața a doi martori care trebuie să-l semneze; 
• pentru testamentul mistic trebuie să fi fost respectate formalităţile prev. de art. 864-867 din vechiul Cod civil, sub sancţiunea nulităţii absolute. Noul Cod Civil nu mai reglementează acest tip de testament.

e) testatorul trebuie să desemneze el însuși în testament persoana legatarului, indicând elementele care să permită identificarea legatarului (art. 989 noul Cod Civil). Astfel, desemnarea persoanei legatarului nu poate fi lăsată la alegerea unei terţe persoane, însă repartizarea bunurilor transmise prin legat unor persoane desemnate de testator poate fi lăsată la aprecierea unui terţ. Sancțiunea pentru nerespectarea acestor condiţii este, de asemenea, nulitatea legatului (în doctrină legatele făcute cu nerespectarea acestor condiţii au fost denumite legate secrete, respectiv legate cu facultate de alegere).

Totuși, este valabil testamentul (legatul) în care beneficiarul este stabilit de dispunător, dar sarcina predării bunurilor se realizează către persoane alese de către gratificat sau de către un terţ, determinat de dispunător. În orice caz, facultatea de predare trebuie lăsată la aprecierea unei persoane desemnate de dispunător. De exemplu: se gratifică cu o sumă de bani o asociaţie non-profit, cu obligaţia acesteia de a împărţi suma primită între locuitorii unei localităţi care au suferit pierderi însemnate în urma unor calamităţi. În acest caz, beneficiarul liberalităţii – asociaţia non-profit – este determinat şi desemnat de dispunător, dar beneficiarii finali ai sumei de bani vor fi determinaţi ulterior, prin libertatea lăsată gratificatului de a preda sumele.

Cauze de nulitate relativă a testamentului

a) incapacităţile naturale sau legale de a dispune prin testament sunt sancţionate cu nulitatea relativă. În materia capacităţii de a face testamentul, regula generală o reprezintă art. 856 vechiul Cod Civil și art. 987 din noul Cod Civil care sunt edictate în sensul că orice persoană poate face și primi liberalități, cu respectarea prevederilor legale, însă de la această regulă legiuitorul a instituit anumite excepţii:

• pentru testamentele încheiate până la 1 octombrie 2011 - minorul cu vârsta mai mică de 16 ani nu putea dispune prin testament, incapacitatea lui fiind totală (art. 806 vechiul Cod Civil). În prezent, pentru testamentele încheiate după 1 octombrie 2011, potrivit art. 987 din noul Cod Civil nici minorul care a împlinit vârsta de 18 ani nu mai poate dispune prin testament.
• persoana pusă sub interdicţie judecătorească nu poate încheia singură niciun fel de act juridic, inclusiv testamente.

În vechea reglementare, astfel cum am arătat mai sus, minorul între 16-18 ani, avea capacitatea parţială de a testa, în sensul că putea dispune de jumătate din averea de care ar fi dispus ca major (art. 807 vechiul Cod Civil). După intrarea în vigoare a noului Cod Civil, minorul care a împlinit vârsta de 16 ani nu mai poate dispune prin testament.

Interzisul judecătoresc nu poate testa, însă în reglementarea noului Cod Civil (art.175), se permite tutorelui, cu avizul consiliului de familie şi cu autorizarea instanţei de tutelă, ca, din bunurile sale, să dispună prin donaţie către descendenţii interzisului, fără însă să poată da scutire de raport.

b) voinţa testatorului nu trebuie să fie afectată de vreun viciu de consimţământ, respectiv de eroare, dol sau violenţă. Dolul în aceasta materie îmbracă o formă specifică, şi anume aceea de captaţie şi sugestie

c) alte prevederi legale din dreptul comun sau legi speciale. De exemplu:

• lipsa sau nulitatea încheierii de autentificare, în cazul testamentului autentic, potrivit dispoziţiilor art. 87 raportat la art. 84 din Legea nr. 36/1995, poate conduce, de asemenea, la anularea testamentului;
• persoana nu poate dispune prin testament sau alte liberalități în folosul celui care a avut calitatea de reprezentant ori ocrotitor legal al său, înainte ca acesta să fi primit de la instanţa de tutelă descărcare pentru gestiunea sa, nici chiar după dobândirea capacităţii depline de exerciţiu (art. 988 alin. 2 din noul Cod Civil).

Acoperirea nulităţii

După moartea testatorului nulitatea legatului, fie şi nulitatea absolută, poate fi acoperită prin confirmarea, ratificarea sau executarea voluntară a legatului, făcută în cunoştinţa cauzei de nulitate de către persoanele interesate, în această materie de cei care ar beneficia de ineficacitatea legatului.

Sancţiunea nulităţii nu vizează acele dispoziţii testamentare care, potrivit legii, pot fi făcute şi în altă formă decât cea testamentară, de pildă recunoaşterea de paternitate făcută printr-un testament conjunctiv. Testamentele privilegiate şi testamentul autentic sau mistic, nule pentru vicii de formă, pot fi valabile ca testamente olografe, dacă îndeplinesc condiţiile cerute de lege pentru acest fel de testament.

Temeiul de drept:

Se va arăta temeiul legal în baza căruia se cere nulitatea absolută sau relativă a dispoziţiei testamentare, reglementări indicate mai sus.

Probe:

Solicit încuviinţarea următoarelor probe:

a) înscrisuri:

• copia testamentului;
• orice alt înscris care dovedeşte existenţa unui motiv de nulitate care afectează testamentul;
• copia certificatului de moştenitor, testamentul sau acte de stare civilă care să legitimeze calitatea procesuală activă a reclamantului.

b) interogatoriul pârâtului - se poate solicita cu privire la aspectele de fapt privind manoperele dolosive, eroarea sau violenţa ce a afectat voinţa testatorului;

c) martori - pe aceleaşi aspecte ca şi interogatoriul;

d) expertiză grafologică (dacă este contestată autenticitatea scrisului defunctului sau alte aspecte care ar putea fi lămurite de o astfel de expertiză).

Anexe:

înscrisuri,  chitanţa de plată a taxei judiciare de timbru în cuantum de 12, timbru judiciar în valoare de 0,30 lei.

Semnătura,

[...]

Domnului Preşedinte al Judecătoriei/Tribunalului

Instanţa competentă dpdv. teritorial este cea de la ultimul domiciliu al defunctului, potrivit art. 14 C. Pr. Civ., iar dpdv. material, judecătoria sau tribunalul după cum obiectul pricinii este până la 500.000 lei sau peste această valoare, conform art. 1 pct. 1 C. Pr. Civ., respectiv art. 2 pct. 1 lit. b) C. Pr. Civ.

Acţiunea poate fi formulată atât pe cale principală, cât şi incidentală, în cadrul partajului succesoral. În această situaţie, în virtutea dispoziţiilor art. 17 C. Pr. Civ. instanţa competentă să judece partajul succesoral va fi competentă să judece şi acţiunea în constatarea nulităţii testamentului.

Alte articole: