Acasă / Noul Cod Civil /
Art. 91 Noul Cod Civil Dovada Domiciliul şi reşedinţa Identificarea persoanei fizice
CAPITOLUL III
Identificarea persoanei fizice
SECŢIUNEA a 2-a
Domiciliul şi reşedinţa
Identificarea persoanei fizice
SECŢIUNEA a 2-a
Domiciliul şi reşedinţa
Art. 91
Dovada
(1) Dovada domiciliului şi a reşedinţei se face cu menţiunile cuprinse în cartea de identitate.
(2) În lipsa acestor menţiuni ori atunci când acestea nu corespund realităţii, stabilirea sau schimbarea domiciliului ori a reşedinţei nu va putea fi opusă altor persoane.
(3) Dispoziţiile alin. (2) nu se aplică în cazul în care domiciliul sau reşedinţa a fost cunoscută prin alte mijloace de cel căruia i se opune.
Alte articole din Noul Cod Civil:
Date de contact
![]() |
birou@avocatcivil.net |
![]() |
0726 307 109 |
Colaborăm cu Biroul Notarial Professio pentru a oferi clienților noștri soluții eficiente în domeniul notarial. |
Art. 28 din O.U.G. nr. 97/2005 privind evidenţa, domiciliul, reşedinţa şi actele de identitate ale cetăţenilor români, republicată
(1) Dovada adresei de domiciliu se poate face cu unul dintre următoarele documente:
a) acte încheiate în condiţiile de validitate prevăzute de legislaţia română în vigoare, privind titlul locativ;
b) declaraţia scrisă a găzduitorului, persoană fizică sau juridică, de primire în spaţiu, însoţită de unul dintre documentele prevăzute la lit. a);
c) declaraţia pe propria răspundere a solicitantului, însoţită de nota de verificare a poliţistului de ordine publică, prin care se certifică existenţa unui imobil, faptul că solicitantul locuieşte efectiv la adresa declarată, pentru persoana fizică ce nu poate prezenta documentele prevăzute la lit. a) şi b); pentru minorii şi persoanele fizice puse sub interdicţie, declaraţia se dă şi se semnează de către părinţi sau de către reprezentanţii lor legali;
d) documentul eliberat de primării, din care să rezulte că solicitantul sau, după caz, găzduitorul acestuia figurează înscris în Registrul agricol.
(2) Serviciul public comunitar de evidenţă a persoanei pe raza căruia se află ultimul domiciliu înscris în actul de identitate al solicitantului este obligat să comunice la cererea cetăţenilor români, în termen de două zile lucrătoare, datele referitoare la domiciliile avute în România de către persoana respectivă şi orice menţiune privind starea civilă, aflate în evidenţa acestuia, începând cu data de 1 ianuarie 2000.
(3) Pentru datele menţionate la alin. (2), referitoare la perioada anterioară anului 2000, termenul de comunicare este de maximum 20 de zile.